TRANSMÍTE vb. III. 1. tr. A trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A comunica ceva. 2. tr. A comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. tr. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. altei persoane. 4. tr., refl. A (se) propaga, a (se) comunica. [P.i. transmít, part. -is. / < lat. transmittere, cf. fr. transmettre]. Vezi definitia »

OCHÉTE s. m. v. ocheț. Vezi definitia »

ANULABILITÁTE s.f. Posibilitatea (unui act) de a fi anulat. [Cf. fr. annulabilité]. Vezi definitia »

INDUCTIVITÁTE, inductivități, s. f. (Fiz.) Inductanță. – Din fr. inductivité. Vezi definitia »

DENATALITÁTE s. f. (Rar) Scădere a natalității. – Din fr. dénatalité. Vezi definitia »