GHIONT, ghionți (ghionturi), s. m. (n.) Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l îmbrânci, a-i atrage atenția etc.); ghiold, brânci². – Et. nec. Vezi definitia »

CONCUPISCÉNT, -Ă, concupiscenți, -te, adj. Care are înclinări către plăceri senzuale, trupești; luxurios. – Din fr. concupiscent, it. concupiscente. Vezi definitia »

restringént² s. n. Vezi definitia »

ACCIDÉNT (1-4, 6) accidente, s. n. (5) accidenți, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din fr. accident, lat. accidens, -ntis. Vezi definitia »

ABSOLVÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățământ. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens]. Vezi definitia »