PERTINAMÉNTE adv. (Liv.) Cu siguranță, de bună seamă. [< fr. pertinemment]. Vezi definitia »

INFINITÁTE, infinități, s. f. Cantitate, număr foarte mare de... – Din fr. infinité, lat. infinitas, -atis. Vezi definitia »

OBTUZITÁTE s.f. Însușirea celui obtuz (2); obtuziune; lipsă de înțelegere, de pătrundere, îngustime de vederi; mărginire. [Cf. it. ottusità]. Vezi definitia »

NECESITÁTE s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, trebuință. ♦ (Spec.; la pl.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor și a urinei. ◊ Cu necesitate = în mod necesar. 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esența lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. [Cf. fr. nécessité, it. necessità, lat. necessitas]. Vezi definitia »

READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite). Vezi definitia »