ȘTAMPÍLĂ, ștampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: stampílă s. f.] – Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia. Vezi definitia »

DUBITATÍVĂ s. f. v. dubitativ [DN]. Vezi definitia »

GUANIDÍNĂ s. f. substanță organică solidă, în natură în aminoacizi. (< fr. guanidine) Vezi definitia »

piramídă (piramíde), s. f. – Monument funerar pentru faraoni. Mgr. πυραμίς (sec. XVIII, cf. Gáldi 227) și apoi din fr. pyramide. – Der. piramidal, adj., din fr. Vezi definitia »

CAPÉLĂ², capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ Parte a unei biserici care adăpostește altarul. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. – Din it. cappella. Vezi definitia »