HÚMUS s.n. Amestec de substanțe organice amorfe, rezultat din descompunerea unor microorganisme, a unor ciuperci etc. [< lat. humus, cf. fr. humus, germ. Humus]. Vezi definitia »

CÁRUS s. n. (med.) starea cea mai gravă, ultimă a comei. (< fr. carus) Vezi definitia »

CÍRUS s.m. (Met.) Tip de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. [Pl. -uși. / < fr., lat. cirrus]. Vezi definitia »

PREDISPÚS, -Ă adj. Care are înclinații (înnăscute) spre ceva. [< predispune]. Vezi definitia »

BRÁNCHIPUS s. m. Crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite, întâlnit în bălțile temporare (Branchipus stagnalis). – Din lat. branchipus. Vezi definitia »