ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și; inconjúr. – Var.: încúnjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv). Vezi definitia »

OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. Vezi definitia »

ELECTROBÚR s.n. Electrotrepan. [< fr. électrobur, rus. elektrobur]. Vezi definitia »

memúr, memúri, s.m. (înv.) funcționar public, comisar. Vezi definitia »

SEMIOBSCÚR, -Ă, semiobscuri, -e, adj. Care este, în parte, obscur, care se află în penumbră; insuficient luminat. [Pr.: -mi-ob-] – Semi- + obscur. Vezi definitia »