dúșcă (-ște), s. f. – Înghițitură, sorbitură. Sl., cf., sb. za dušak „fără să respire”, slov. dušek, ceh. duškem, pol. duszkiem, rus. duška „răgaz” (Cihac, II, 104; Conev 91). Cf. duh. Din aceeași familie face parte dușnic, s. n. (Olt., răsuflătoare, valvulă; fumar), din bg., sb. dušnik (Candrea; Conev 63). Vezi definitia »

IUDAÍSTICĂ s. f. știință care studiază limba, civilizația și cultura iudeilor. (< germ. Judaistik) Vezi definitia »

sucăleálă, sucăléli, s.f. (reg.) răsuceală. Vezi definitia »

părăduiálă s.f. (reg. și fam.) risipă mare. Vezi definitia »

INTERFEROGRÁMĂ s. f. clișeu fotografic cu ajutorul interferometrului. (< fr. interférogramme) Vezi definitia »