IÚȘCĂ¹ s. f. (Rar; în expr.) Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament. – Cf. femeiușcă. Vezi definitia »

SUPRATÓNICĂ s. f. (Muz.) Treapta a doua a modului major și minor; acordul acestei trepte. – Supra- + tonică (după fr. sur-tonique). Vezi definitia »

ACUARÉLĂ, acuarele, s. f. 1. Tehnică picturală în care sunt întrebuințate culori diluate cu apă. 2. Vopsea solidă care se întrebuințează în acuarelă (1). 3. Pictură executată în acuarelă (1). [Pr.: -cu-a-] – Din fr. aquarelle. Vezi definitia »

SÁBIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica. Vezi definitia »

CONTRASĂGEÁTĂ s. f. deplasare pe verticală, opusă sensului forțelor, care se dă diferitelor porțiuni de construcție. (< contra¹- + săgeată) Vezi definitia »