izidí (izấdí), izidésc, vb. IV (pop.) 1. (despre avere) a (se) părădui, a (se) risipi, a (se) chetui fără socoteală, a (se) mătrăși. 2. (despre oameni și dobitoace) a pieri, a se prăpădi, a muri. 3. (despre băuturi) a se strica. Vezi definitia »

bujdí (-désc, -ít), vb. – 1. A bolborosi, a fierbe. – 2. A țîșni, a curge. Mag. buzdúlni (DAR; Scriban). În Trans. Vezi definitia »

paradí (paradésc, paradít), vb. – (Arg.) A se strica, a distruge, a deterioara. Țig. parav, part. parado (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 178; Juilland 171). Pentru sensul cf. Iordan, BF, IV, 185. E greu de despărțit acest cuvînt de părădui, vb. (a distruge, a risipi, a toca), care pare, semantic și fonetic, o simplă var. și care se folosește în Mold. Unicul etimon care s-a indicat pentru acest cuvînt, sl. prati, porją „a separa” (Cihac, II, 244), nu pare sigur. Mai probabil este ngr. παρατῶ „a părăsi, a lăsa”, care de asemeni pare a fi etimonul celui țig. Vezi definitia »

CIUDÍ, ciudesc, vb. IV. Refl. 1. (Reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (Înv.) A se mira, a se minuna 3. (Înv.) A se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit. – Din sl. çuditi sen. Vezi definitia »

PODÍ, podesc, vb. IV. Tranz. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri; a pardosi. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). – Din pod. Vezi definitia »