sector, sectoare s. n. (mil., deț.) porțiune dintr-o incintă sau un teren ce aparține unei unități militare sau unui penitenciar, de curățenia căruia se ocupă un militar sau un deținut desemnat de comandanți sau gardieni. Vezi definitia »

povățătór, povățătóri, s.m. (înv.) călăuză, ghid. Vezi definitia »

REPARTITÓR s. n. dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. (< fr. répartiteur) Vezi definitia »

SUPERIÓR, -OÁRĂ I. adj. 1. așezat în partea de sus; deasupra. ◊ (despre cursuri de apă) spre izvor. 2. care are un loc înalt (într-o ierarhie). 3. care se distinge prin calități, prin merite deosebite. ◊ la un nivel mai înalt. ♦ matematici ~ oare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe; învățământ ~ = treaptă a învățământului care urmează după cel liceal; studii ~ oare = studii universitare. II. s. m. f. cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decât altul. (< lat. superior, fr. supérieur) Vezi definitia »

PROPULSÓR s.n. (Adesea adj.) Organ sau aparat care împinge înainte, care dă propulsie unui vehicul. [< fr. propulseur, cf. lat. propulsor]. Vezi definitia »