Definita cuvantului complement
COMPLEMÉNT, complemente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. – Din fr. complément, lat. complementum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu complement
EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement. Vezi definitia »
CONSTERNÁNT, -Ă adj. Care consternează. [Cf. fr. consternant]. Vezi definitia »
ANTIDERAPÁNT, -Ă, antiderapanți, -te, adj. Care împiedică deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. – Din fr. antidérapant. Vezi definitia »
DEFECÁNT, defecanți, s. m. Reactiv chimic de precipitare a substanțelor proteice din soluții. – Din fr. déféquant. Vezi definitia »