MĂRĂCÍNE, mărăcini, s. m. Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; p. restr. ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante). ◊ Expr. A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la pl.) Mărăciniș. [Var.: mărăcín s. m., mărăcínă s. f.] – Lat. marrucina. Vezi definitia »

OBLIGAȚIÚNE s. f. v. obligație. Vezi definitia »

CONTRADICȚIÚNE s.f. v. contradicție. Vezi definitia »

DEMOCRAȚIÚNE s.f. v. democrație. Vezi definitia »

PRECAUȚIÚNE s. f. v. precauție. Vezi definitia »