SCRÂȘNÍ, scrâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ◊ Tranz. Își scrâșnea dinții. ♦ Fig. A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie. 2. P. gener. A produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi. [Var.: (reg.) crâșní vb. IV.] – Din bg. skărša, scr. scršiti. Vezi definitia »

ciobăni, ciobănesc v. t. a viola. Vezi definitia »

chirțení, pers 3 sg. chirțenéște, vb. IV (reg.; despre rozătoare) a crănțăni, a cârțâi; a chițăi. Vezi definitia »

LEMURIÉNI s. m. pl. subordin de mamifere primate inferioare foarte apropiate de maimuțe; prosimieni. (< fr. lémuriens) Vezi definitia »

SUPRAVENÍ, supravin, vb. IV. Intranz. (Rar) A veni pe neașteptate. – Din supra- + veni (după fr. survenir). Vezi definitia »