Definita cuvantului compozit
COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu compozit
POPRÍT, -Ă, popriți, -te, adj. 1. (Jur.; despre bunuri, bani) Pe care s-a aplicat o poprire. 2. (Înv.) Interzis, oprit. ♦ (Despre oameni) Reținut, arestat. – V. popri. Vezi definitia »
bufet lustruit expr. (intl.) persoană bine îmbrăcată. Vezi definitia »
pășít, pășítă, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) care e făcut cu sărituri peste rândul obișnuit; rar, însăilat. 2. (s.f.) distanță cam de un pas sau de o jumătate de pas. Vezi definitia »
FERESTRUÍT, -Ă, ferestruiți, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu ferăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. ferestrui. Vezi definitia »
BIT s.m. (Cib.) Unitate de informație, reprezentând cantitatea de informație obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t]. Vezi definitia »