VELATÚRĂ s.f. (Mar.) Totalitatea pânzelor unei corăbii. [< it. velatura]. Vezi definitia »

IPOTÉCĂ, ipoteci, s. f. Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria. – Din fr. hypothèque. Vezi definitia »

páucă, páuce, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument muzical de percuție; timpan. 2. fluier făcut din creangă de salcie de copii. Vezi definitia »

coțolígă, coțolígi, s.f. (reg.) veveriță, coțobâră, cățărá. Vezi definitia »

MIXOPOIÉZĂ s. f. secreție de produse mucilaginoase. (< fr. myxopoïese) Vezi definitia »