Definita cuvantului suficiență
SUFICIÉNȚĂ, suficiențe, s. f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. [Pr.: -ci-en-] – Din it. sufficienza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu suficiență
IEPȘOÁRĂ s. f. v. iepușoară. Vezi definitia »
MENIÁNĂ s. f. balcon sau terasă exterioară la casele romane ori italienești. (< fr. méniane, lat. menianum) Vezi definitia »
GLOBÍNĂ s. f. substanță proteică din sânge, bogată în aminoacizi, care împreună cu hemul formează hemoglobina. (< fr. globine) Vezi definitia »
OXOSINTÉZĂ s.f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea alefinelor cu un amestec de oxid de carbon și hidrogen. [< fr. oxosynthèse]. Vezi definitia »
NORADRENALÍNĂ s. f. (Biol.) Hormon analog adrenalinei care se găsește în glanda suprarenală și în terminațiile nervilor simpatici. – Din fr. noradrénaline. Vezi definitia »