HIDROCÉL s.n. (Med.) Hidropizie a scrotului. [< fr. hydrocèle, cf. gr. hydor – apă, kele – hernie]. Vezi definitia »

podișorél, podișoréle, s.n. (reg.) dulăpior de haine, podișor mic de haine. Vezi definitia »

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el. Vezi definitia »

CĂȚÉL, căței, s. m. I. 1. Pui de câine; p. ext. pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele). ◊ Expr. (Fam.) Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. Om lingușitor și fără scrupule. 3. Compuse: (Zool.) cățelul-pământului = orbeț; cățel-de-mare = corosbină; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă. II. Fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi. – Lat. catellus. Vezi definitia »

CIOLĂNÉL, ciolănele, s. n. Ciolănaș. – Ciolan + suf. -el. Vezi definitia »