-DENT- Element prim și secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) dinte”. [Var. denti-, dento-. / < fr. denti-, cf. lat. dens, -tis]. Vezi definitia »

CONCOMITÉNT, -Ă adj., adv. în același timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans) Vezi definitia »

BRIÁNT, -Ă adj. 1. strălucit(or). 2. (fig.) splendid, măreț. (< fr. brillant) Vezi definitia »

privánt, privánturi, s.n. (reg.) ramă a ferestrei. Vezi definitia »

CONOSAMÉNT s. n. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum și obligația de a o transporta în condiții bune și a o preda la destinație. (< rus. konosament, germ. Konnossement) Vezi definitia »