PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V. metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia]. Vezi definitia »

cumpăríe, cumpăríi, s.f. (reg., înv.) grupă, asociație, tovărășie. Vezi definitia »

CARDIOPLEGÍE s.f. Paralizie a mușchilor inimii. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardioplégie, cf. gr. kardia – inimă, plege – lovitură]. Vezi definitia »

SUBVÉNȚIE s.f. Ajutor bănesc acordat (de stat) unei persoane, unei instituții etc. [Gen. -iei, var. subvențiune s.f. / cf. fr. subvention, lat. subventio]. Vezi definitia »

taxă pe prostie expr. bani jucați la jocurile de noroc din sistemul Loteriei Naționale. Vezi definitia »