PRĂȘITOÁRE s.f. – V. prășitor (1, 3) [DEX'98] Vezi definitia »

PĂRĂSÍRE, părăsiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) părăsi și rezultatul ei. 2. Stare a persoanei, a locului etc. părăsit; p. ext. singurătate, izolare. ◊ Loc. adj. și adv. În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit. – V. părăsi. Vezi definitia »

DISPÁRE vb. III v. dispărea. Vezi definitia »

SOLUBILIZÁRE s.f. Acțiunea de a solubiliza și rezultatul ei. [< solubiliza]. Vezi definitia »

SAVANTIZÁRE s. f. v. savantiza. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »