RAFINÓZĂ s. f. substanță din galactoză, fructoză și glucoză (din semințele de bumbac și din sfecla de zahăr). (< fr. raffinose) Vezi definitia »

ARMÓNICĂ s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (Fiz.) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika]. Vezi definitia »

STRĂMĂTÚRĂ, strămături, s. f. 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat. 2. Destrămătură, stramă. – Cf. stramă, destrămătură. Vezi definitia »

OENOTEHNICĂ s.f. v. enotehnică. Vezi definitia »

spicíță, spicíțe, s.f. (reg.) spiță mică; spiță subțire. Vezi definitia »