Definita cuvantului conăcar
CONĂCÁR, conăcari, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar. – Cf. colăcar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conăcar
ADJUDECATÁR, -Ă s.m. și f. Cel căruia i se adjudecă un lucru la o licitație publică. [Cf. fr. adjudicataire]. Vezi definitia »
CERCÁR, cercari, s. m. Larvă a gălbezii, care trăiește în apă și care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana. – Din fr. cercaire. Vezi definitia »
CONTRATIPÁR s. n. (poligr.) tipar pe verso. (după it. controstampa) Vezi definitia »
SPIRTÁR, spirtari, s. m. (Rar) Muncitor specializat în fabricarea spirtului. – Din spirt + suf. -ar. Vezi definitia »
TEGUMENTÁR, -Ă adj. Care ține de tegument, al tegumentului. [Cf. fr. tégumentaire]. Vezi definitia »