Definita cuvantului conăcire
CONĂCÍRE, conăciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conăci; popas. ♦ Găzduire, adăpostire. – V. conăci.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conăcire
ÎNVIGORÁRE s.f. Faptul de a (se) învigora. [< învigora]. Vezi definitia »
BORDURÁRE s.f. Răsfrângere prin deformare a marginii tablei sau plăcii din care este făcut un obiect în scopul asamblării cu un alt obiect. [< bordura]. Vezi definitia »
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri Vezi definitia »
OVALIZÁRE s. f. faptul de a se ovaliza; ovalizație. ◊ deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală. (< ovaliza) Vezi definitia »
PUTREGĂÍRE, putregăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a putregăi și rezultatul ei; putrezire. – V. putregăi. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z