Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE, concatenații, s. f. 1. (Lingv.) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (Lit.) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
IZOCORÍE s. f. egalitate a pupilelor la ambii ochi. (< fr. isocorie) Vezi definitia »
HIDRONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. studiul hidronimelor. (< fr. hydronymie) Vezi definitia »
TREPIDÁȚIE s.f. Mișcare vibratorie care are loc de jos în sus, produsă în funcționarea unor sisteme tehnice. ♦ (Fig.) Agitație, neastâmpăr. [Gen. -iei. / cf. fr. trépidation]. Vezi definitia »
CATALEPSÍE s.f. Stare patologică manifestată prin înțepenirea bruscă a mușchilor și prin încetarea unor funcții cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. catalepsie, cf. gr. katalepsis – atac]. Vezi definitia »
sargofobie, sargofobii, s.f. Teamă patologică față de sâni. Vezi definitia »