BRICÓLĂ s. f. mașină de război, ca balista, în evul mediu. (< fr. bricole, it. briccola) Vezi definitia »

vătálă (-le), s. f. – Organ mobil al războiului de țesut. Bg. vatala, vatalo (Tiktin; Conev 61), cf. slov. vatal. Vezi definitia »

halastâncă s.f. (reg., înv.) stambă ordinară; pânză de Holstein. Vezi definitia »

peșchínă, peșchíne, s.f. (reg.) buchet de flori. Vezi definitia »

GRAVÚRĂ s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. 4. imagine obținută prin gravare; stampă. (< fr. gravure) Vezi definitia »