CEZÁR, cezari, s. m. Titlu dat împăraților romani; p. gener. împărat. [Acc. și: cézar] – Din lat. caesar. Vezi definitia »

SUPRATIPÁR s.n. (Filat.) Inscripție aplicată pe deasupra tiparului obișnuit al unei mărci, cu scopul de a modifica valoarea acesteia sau de a consemna un eveniment; supraimprimare; surșarj. [Pl. -re. / < supra- + tipar]. Vezi definitia »

HARMĂSÁR, harmăsari, s. m. (Reg.) V. armăsar. Vezi definitia »

FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar. Vezi definitia »

AEROFÁR s. n. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor. (< fr. aérophare) Vezi definitia »