CIOFLÂNG, cioflânge, s. n. (Reg.) Cui de oțel, lung și gros, cu care se târăște o povară (fânul, butucii din pădure etc.). – Sas schivlänk (= germ. Schiebling). Vezi definitia »

BÉNDING s.n. (Muz.) Procedeul alternării arcușului cu ciupirea coardelor (la contrabas). [< engl. bending]. Vezi definitia »

BRÜNING, Heinrich (1885-1970), om politic german. Lider al Partidului Catolic de Centru; cancelar al Reichului (1930-1932). Între 1934 și 1952 a trăit în S.U.A. Vezi definitia »

șíling (-gi), s. m. – Monedă englezească și austriacă. Engl. shilling, germ. Schilling. Vezi definitia »

strung (-guri), s. n. – Mașină-unealtă care îndeplinește diferite operații de așchiere. – Var. Mold., Trans., strug, și der. Mr. strug. Sl. strugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Tiktin; Conev 66), de la strugati „a răzui”, var. a lui stružiti, cf. struji, și bg., cr., slov., rus. strug. Nazala nu a fost explicată; ar putea fi o influență din gr., cf. ngr. στρουγγύλος „rotund”, cu atît mai mult cu cît γγ sau γϰ în loc de γ, ϰ este destul de frecventă în ngr. – Der. strungar, s. m. (strujitor), cf. bg. strugarĭ, sb. strugar; strungări, vb. (a strunji); strungărie, s. f. (strung, atelierul strungarului). Vezi definitia »