Definita cuvantului conductanță
CONDUCTÁNȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conductanță
MIOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Protoplasmă care înconjură nucleul celulei musculare. [Pron. mi-o-. / < fr. myoplasma]. Vezi definitia »
crílă (críle), s. f. – 1. Matcă de năvod. – 2. Bandă, grup, ceată. – 3. Grup de hăitași. Sl. krilo „aripă” (Cihac, II, 83; Conev 81), cf. sb., cr. krilo. – Der. încrilui, vb. (a uni cele două capete ale unui năvod). Vezi definitia »
ACIPENSERICULTÚRĂ s. f. sturionicultură. (< lat. acipenser, sturion + -cultura2) Vezi definitia »
MONGOLÍSTICĂ s.f. Studiul limbii și culturii mongole. [< germ. Mongolistik]. Vezi definitia »
ciorobáră, ciorobắri, s.f. (reg.) 1. coțofană, ciorcușă, țarcă. 2. (la pl.) lișițele carului. Vezi definitia »