LEOÁRBĂ, leoarbe, s. f. (Reg.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

CRISTALOGENÉZĂ s. f. 1. Studiu care se ocupă cu condițiile de formare a cristalelor (2). 2. Formare a cristalelor în natură; cristalizare. – Cf. fr. cristallogénie. Vezi definitia »

AVANGÁRDĂ, avangărzi, s. f. (Adesea fig.) Grup sau detașament de ostași care merge în fruntea unei trupe în mișcare, deschizându-i drumul. ◊ Loc. adj. De avangardă = care merge în frunte, care conduce. ◊ Loc. adv. În avangarda... = în fruntea... ♦ (Adjectival, în expr.) Detașamentul de avangardă al clasei muncitoare = partidul marxist-leninist. – Fr. avant-garde. Vezi definitia »

LINIATÚRĂ s.f. Ansamblul liniilor (orizontale și verticale) imprimate pe caiete, pe registre etc. [Pron. -ni-a-. / cf. it. lineatura]. Vezi definitia »

sugativă, sugative s. f. 1. (d. oameni) bețiv, alcoolic. 2. femeie de moravuri ușoare. Vezi definitia »