RIST s. n. Căpută (2.) ◊ (Mai ales în expr.) A trage (în minge), a șuta, a lovi (mingea) etc. cu ristul. (cf. germ. Rist = partea de deasupra labei piciorului < v. germ. de sus *rist < *wrist; cf. engl. wrist = încheietura mâinii < germanic. *wrihsti- < indoeurop. *urikst- = centru de rotație < din răd. *uer- = a învârti, a azvârli) [et. WDW] Vezi definitia »

ENTOMOLOGÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Entomolog. [< fr. entomologiste]. Vezi definitia »

ANTIMONARHÍST, -Ă adj. Antimonarhic. [Cf. fr. antimonarchiste]. Vezi definitia »

CONFIGURAȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la configuraționism. // s.m. și f. Adept al configuraționismului. [Pron. -ți-o-. / cf. it. configurazionista]. Vezi definitia »

ANECDOTÍST, -Ă s.m. și f. Povestitor sau culegător de anecdote. [Cf. fr. anecdotier]. Vezi definitia »