Definita cuvantului conlocui
CONLOCUÍ, conlocuiésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con1- + locui (după fr. cohabiter).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conlocui
zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă Vezi definitia »
ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui. – Șarpe + suf. -ui. Vezi definitia »
tyui Vezi definitia »
CEAPRĂZUÍ, ceaprăzuiesc, vb. IV. Tranz. A încovoia dinții ferăstrăului (1) pentru a realiza ceaprazul (2). – Ceapraz + suf. -ui. Vezi definitia »
PERDĂFUÍ, perdăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) rade cu perdaf. – Perdaf + suf. -ui. Vezi definitia »