colnáre, colnări, s.f. (reg.) ramură de copac; cracă, creangă. Vezi definitia »

BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura. Vezi definitia »

PLACÁRE, placări, s. f. Acțiunea de a placa și rezultatul ei. – V. placa. Vezi definitia »

RECOMBINÁRE, recombinări, s. f. (Fiz.) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar, produsă fie direct, la întâlnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. – V. recombina. Vezi definitia »

OCUPÁRE s.f. Acțiunea de a ocupa și rezultatul ei; luare în stăpânire. [< ocupa]. Vezi definitia »