ESTONIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Estonia. ◊ (s.f.) limbă fino-ugrică, baltică, vorbită de estonieni; estonă. (< fr. estonien) Vezi definitia »

CHTONIÁN, -Ă adj. v. htonian. Vezi definitia »

NEOHEGELIÁN, -Ă, neohegelieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neohegelianismului. 2. Adj. Care ține de neohegelianism, propriu, caracteristic neohegelianismului. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-an] – Din fr. néo-hégélien. Vezi definitia »

PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. Vezi definitia »

GALERIÁN s. m. condamnat la muncă silnică, ca vâslaș, pe galere. (< fr. galérian) Vezi definitia »