Definita cuvantului conotativ
CONOTATÍV, -Ă, conotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotații. – Din fr. connotatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conotativ
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif. Vezi definitia »
EXECUTÍV, -Ă adj. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor. (< fr. exécutif) Vezi definitia »
PROPRIOCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații provenite din corp) care informează asupra mișcărilor, echilibrului etc. (< fr. proprioceptif) Vezi definitia »
DISCUSÍV, -Ă adj. 1. Care ține de o controversă. 2. (Med.) Care înlătură, rezolvă acumularea de fluide. [< fr. discussif, cf. lat. discutere – a rezolva]. Vezi definitia »
REZISTÍV, -Ă adj. 1. care prezintă rezistență. 2. îndărătnic, încăpățânat, perseverent. (< germ. resistiv) Vezi definitia »