Definita cuvantului conservator
CONSERVATÓR2, -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. ◊ Partid conservator (și substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepții conservatoare. 3. S. m. și f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc. 4. S. n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat printr-o țeavă cu cuva, având rolul de a menține cuva plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conservator
EXTIRPATÓR, -OÁRE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator, -oris. Vezi definitia »
CISTOFÓR, -Ă s.m. și f. (Ant.) Cel care purta un coș sacru la serbările în cinstea lui Bachus. [< lat. cistophorus, cf. fr. cistophore]. Vezi definitia »
ADIATÓR s. n. aparat pentru efectuarea operațiilor de adunare și scădere. (< fr. addiateur) Vezi definitia »
văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri Vezi definitia »
ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care atacă; agresor. – Din ataca + suf. -tor. Vezi definitia »