Definita cuvantului consistență
CONSISTÉNȚĂ, consistențe, s. f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din fr. consistance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu consistență
telíșcă s.f. (reg.) plantă de leac, bună pentru dureri de inimă; vrăjitoare, vrotilică. Vezi definitia »
țăndurícă (= țăndărică „așchie”) s. f. (pl. țăndurele) Vezi definitia »
MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – Cf. alb. matërgonë. Vezi definitia »
IZOPÁGĂ s. f. linie care unește punctele de pe cursurile de apă cu aceeași durată a podului de gheață. (cf. gr. pagos, pod) Vezi definitia »
somneálă s.f. (reg.) somnolență, somnărie. Vezi definitia »