DEFICIÉNT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decât trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente]. Vezi definitia »

BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. brilánt. Vezi definitia »

CEDÉNT s.m. (Jur.) Creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanță. [< lat. cedens]. Vezi definitia »

COOPERÁNT, -Ă adj., s. m. (cel) cu care se poate coopera. (< coopera + -ant) Vezi definitia »

MARCESCÉNT, -Ă adj. (Despre frunze) Care nu cade toamna, rămânând veștejită pe ramuri până primăvara. [< fr. marcescent, cf. lat. marcescere – a se veșteji]. Vezi definitia »