ACUZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acuză. ♦ ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale. (< fr. accusateur) Vezi definitia »

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. Care dă curaj, care stimulează. [< încuraja + -tor]. Vezi definitia »

Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici Vezi definitia »

FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei înmulțiri. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondență la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. Vezi definitia »

GUVERNÓR s.m. (Rar) Persoană însărcinată în trecut cu educarea și cu supravegherea unui tânăr nobil sau a unui fiu de domnitor. [< fr. gouverneur]. Vezi definitia »