STIHUITÓR, stihuitori, s. m. Versificator, poet. [Pr.: -hu-i-] – Stihui + suf. -tor. Vezi definitia »

sfârciór adj. m. (reg.; despre oameni) uscățiv; slab, supt. Vezi definitia »

ÎNGĂIMĂTÓR, -OÁRE, îngăimători, -oare, adj. (Rar) Care îngaimă; confuz. – Îngăima + suf. -ător. Vezi definitia »

AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, -is, adjutorium. Vezi definitia »

VASODILATATÓR, -OÁRE, vasodilatatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță, proces etc.) care provoacă vasodilatație. – Din fr. vaso-dilatateur. Vezi definitia »