Definita cuvantului constantan
CONSTANTÁN s. n. Aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. – Din fr. constantan.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu constantan
gârtán, -ă, gârtáni, -e, adj. (reg.) bădăran, mojic, gârtoman. Vezi definitia »
FEROTITÁN s. n. aliaj de fier și titan. (< fr. ferrotitane) Vezi definitia »
liván (-nuri), s. n. – Tămîie, oliban. Ngr. λίβανος, parțial din sl. livanŭ (Cihac, II, 671). Sec. XVI. Vezi definitia »
șoldomán2, șoldománe, s.n. (reg.) os mare de carne. Vezi definitia »
WESTFALIÁN s.n. (Geol.) Etajul superior al carboniferului mediu de facies continental, limitat la vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. westphalien, cf. Westphalie – regiune în Germania]. Vezi definitia »