COÁRNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum). Vezi definitia »

SILÍTRĂ s. f. (Pop.) Azotat de potasiu. ♦ (Înv.) Praf de pușcă. – Din rus. selitra, pol. salitra, scr. šalitra. Vezi definitia »

DERÍVĂ, derive, s. f. 1. Unghiul dintre direcția de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenții maritimi (la nave). ◊ Expr. A merge (sau a fi) în derivă = a pluti în voia vântului și a valurilor. (Rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul... 2. (Tehn.) Abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială. 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte. 4. Partea fixă a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc. – Din fr. dérive. Vezi definitia »

IMUNOGENÉZĂ s. f. teorie a legilor de dezvoltare și de manifestare a rezistenței la organismele animale și vegetale. (< fr. immunogenèse) Vezi definitia »

DIAFORÉZĂ, diaforeze, s. f. Transpirație abundentă (de natură fiziologică sau patologică). [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphorèse. Vezi definitia »