EXECUTÓRIU, -IE adj. Care trebuie executat. ◊ Formulă executorie = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu executoriu = act învestit cu formulă executorie. [Pron. eg-ze-...-riu. / cf. fr. exécutoire, lat. executorius]. Vezi definitia »

PLEIOCÁZIU s.n. (Bot.) Inflorescență cimoasă la care de sub floarea terminală pornesc trei sau mai multe axe florale laterale. [Pron. ple-io-. / < germ. Pleiochasium, cf. gr. pleion – mai mult, chasis – diviziune]. Vezi definitia »

CÉSIU s. n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu și se folosește la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. césium. Vezi definitia »

sulgíu (-uri), s. n. – Dare percepută pentru tăierea vitelor mari. Origine necunoscută. Legătura cu tc. sütcü „lăptar” (Scriban) este improbabilă. În general glosează ca „impozit pe lapte”, definiție ce este inexactă. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

SPANCHÍU, ÍE adj. v. zbanghiu. Vezi definitia »