INTERIMÁR, -Ă, interimari, -e, s. m., adj. (Persoană) care exercită provizoriu o funcție în locul titularului; ad-interim. – Din fr. intérimaire. Vezi definitia »

EBOȘOÁR, eboșoare, s. n. 1. Spatulă din lemn, fier sau os, cu care sculptorii modelează argila, ceara etc. 2. daltă folosită de olari, dulgheri etc. – Din fr. ébauchoir. Vezi definitia »

caschetar, caschetari s. m. polițist. Vezi definitia »

MIÁR, miare, s. n. Bancnotă de o mie de lei; (fam.) o mie de lei. [Pr.: -mi-ar] – Mie + suf. -ar. Vezi definitia »

DISCREȚIONÁR, -Ă adj. 1. arbitrar. 2. care are prin lege libertate de acțiune. ♦ puteri ĕ = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. (< fr. discrétionnaire) Vezi definitia »