Definita cuvantului contratură
CONTRATÚRĂ, contrature, s. f. Tură1 inversă. – Contra1- + tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contratură
SALOPÉTĂ s.f. Haină de lucru care se îmbracă pe deasupra hainelor obișnuite. [< fr. salopette]. Vezi definitia »
marmúră (mármuri), s. f. – Rocă cristalină divers colorată. – Var. marmoră, (înv.) marmure. Mr. marmar, mr., megl. marmură. Lat. marmor (Pușcariu 1033; Candrea-Dens., 1054; REW 5368), cf. it. marmo, prov. marme, fr. marbre, sp. mármol, port. marmore. Der. din gr. μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai puțin probabilă. Nu e cuvînt popular, dar apare din sec. XVII. – Der. (în)mărmuri, vb. (a se împietri, a se întări), cf. megl. mărmurisi, calabr. ammarmurare; mărmuriu, adj. (marmorean); marmoreu, adj. (marmorean), din it. marmoreo. Vezi definitia »
GINERÍCĂ s. m. (Fam.) Diminutiv al lui ginere.Ginere + suf. -ică. Vezi definitia »
ATETÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare motrice constând din mișcări involuntare, lente, neregulate, localizate mai ales în mâini și picioare. [< fr. athétose, cf. gr. atethos – nefixat]. Vezi definitia »
a face manivelă / zgudu expr. (iron.) a se masturba. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z