PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv. Vezi definitia »

INTEROCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații) care informează asupra întregului corp, în special asupra activității organelor viscerale. (< fr. intéroceptif) Vezi definitia »

MANIACO-DEPRESÍV, -Ă adj. (despre psihoze) care se caracterizează prin alternanța dintre excitație și depresiune. (< fr. maniaco-dépressif) Vezi definitia »

SUGATÍV, -Ă adj. Care suge, absoarbe; absorbant. ◊ Hârtie sugativă (și s.f.) = hârtie poroasă și groasă, care suge cerneala. [Cf. it. (carta) sugante < sugare]. Vezi definitia »

ACREDITÍV, acreditive, s. n. Una dintre formele principale de decontare în economia socialistă, constând dintr-un document prin care o instituție de credit dă altei instituții dispoziția de a plăti cuiva, după îndeplinirea unor obligații, o anumită sumă de bani (asigurată prin imobilizarea ei prealabilă la bancă). ♦ (În economia capitalistă) Mandat pe care îl dă o instituție comercială alteia, împuternicind-o să plătească la cerere, unei terțe persoane, o sumă de bani în sarcina contului său. – Fr. accréditif. Vezi definitia »