cínci num. – 1. Număr situat între patru și șase. – 2. (Arg.) Monedă de cinci centime. – 3. (S. m., Arg.) Onanist. – Mr., megl. ținț, istr. cinc. Lat. vulg. cinquĕ, în loc de quinquĕ (Pușcariu 363; Candrea-Dens., 343; REW 6964; DAR); cf. it. cinque, prov. cinc, fr. cinq, sp., port. cinco. Sensul 3 este abreviere de la expresia de argou cinci ori cinci. Der. cincar, s. m. (cal sau bou de cinci ani; carte de joc de cinci puncte), al cărui sens secundar reproduce ngr. πεντάρι; cincilea, num.; cincime, s. f. (a cincea parte); cincisprezece, num.; cinzeci, num.; cinzeacă, s. f. (unitate de măsură de 50 cl. cu care se vînd băuturile alcoolice), formată de la cin(ci)zeci, considerată ca pl.; încinci, vb. (a înmulți cu cinci, a crește de cinci ori). Vezi definitia »

COSTOBÓCI s. m. pl. Populație traco-dacică din nord-estul Daciei, menționată documentar în sec. I-II p. Cr. – Din lat. Costoboci. Vezi definitia »

CINCIZÉCI num. card. Număr situat în numărătoare între patruzeci și nouă și cincizeci și unu. ◊ (Adjectival) Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat) Au muncit cincizeci. ◊ (în locul numeralului ordinal) Pagina cincizeci. (Intră în componența num. adverbial) De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „câte” intră în componența num. distributiv) Vin câte cincizeci. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. [Var.: cinzéci num. card.] – Cinci + zeci. Vezi definitia »

potigáci, potigáce, s.n. (reg.) 1. băț, nuia de care se leagă sfoara undiței sau care fixează vârșa ori vintirul pe fundul apei; coidac. 2. bîț, prăjină înfiptă în pământ, pe care se atârnă la uscat vârșele. Vezi definitia »

DEMISÉCI adj. n. pl. v. demisec. Vezi definitia »