POLOGÍ, pologesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; p. ext. a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage¹ (1) (făcând snopi). 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca. – Din polog¹. Vezi definitia »

saigí, saigésc, vb. IV (înv. și reg.) a îndeplini funcția de saigiu (strângător al beilicului, al oieritului). Vezi definitia »

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera; a se întuneca. – Din amurg. Vezi definitia »

SCHINGI, schingiuri, s. n. (Înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – Cf. tc. ișkence. Vezi definitia »

VARÉGI s. m. pl. Nume sub care erau cunoscuți normanzii de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. – Din fr. Varègues. Vezi definitia »