WATTMÉTRU, wattmétre, s. n. Instrument electric de măsură folosit pentru măsurarea (în wați a) puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. – Din fr. wattmètre. Vezi definitia »

IONOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea intensității unei radiații ionizate. ♦ Instrument pentru determinarea concentrației în ioni de hidrogen a unei soluții. [< fr. ionomètre]. Vezi definitia »

ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun] Vezi definitia »

SCÁBRU, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri scurți și rigizi. [< fr. scabre, cf. lat. scaber]. Vezi definitia »

TETRAMÉTRU s.m. Vers clasic greco-latin compus dintr-o serie de patru metri (patru grupe a câte două picioare). [< fr. tétramètre, cf. gr. tetrametron < tetra – patru, metron – măsură]. Vezi definitia »