PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță. Vezi definitia »

celularită, celularite s. f. (glum.) obiceiul de a vorbi mult la telefonul mobil sau de a-l ține tot timpul la vedere. Vezi definitia »

CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. 1. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: corníce s. f.] – Din fr. corniche. Vezi definitia »

tinghílă, tinghíle, s.f. (reg.) 1. lamă de cuțit. 2. lovitură cu dosul palmei. Vezi definitia »

AMAURÓZĂ s.f. (Med.) Pierdere a vederii, cauzată de atrofierea nervului optic. [Pron. -ma-u-. / < fr. amaurose, cf. gr. amaurosis – întunecare]. Vezi definitia »