VÉRTEX s.n. 1. Creștetul capului (la animalele vertebrate). ♦ Punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice. 2. Punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. Punctul cel mai vestic atins de un ciclon în emisfera noastră, de la care acesta își schimbă direcția. [< fr., lat. vertex]. Vezi definitia »

ÁPEX, apexuri, s. n. 1. (Astron.) Punct de pe bolta cerească spre care se deplasează în aparență sistemul nostru solar. 2. Capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru. – Din fr., lat. apex. Vezi definitia »

ANTIREFLÉX, -Ă adj., s. n. (strat subțire, transparent) care atenuează reflexiile produse de suprafețele optice. (după fr. antireflet) Vezi definitia »

SCÓLEX s.n. (Zool.) Partea anterioară a teniei, care poartă organele de fixare. [< fr. scolex]. Vezi definitia »

SEX, sexe, s. n. 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte, masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale; bărbați sau femei, masculi sau femele. ◊ Sexul tare (sau viril) = bărbații. Sexul slab (sau frumos) = femeile. [Pl. și: sexuri] – Din fr. sexe, lat. sexus. Vezi definitia »